doiniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DOINÍȚĂ,doinițe, s. f. Diminutiv a lui doină; doinișoară. – Doină + suf. -iță.
doiniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) doiníță s. f., g.-d. art. doiníței; pl. doiníțe
doiniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DOINÍȚĂ,doinițe, s. f. Diminutiv al lui doină; doinișoară. — Doină + suf. -iță.