doini - explicat in DEX

doini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

doini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
doiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 să doineáscă

doini (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). — Din doină.

doinì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
doinì v. a cânta doine: și acel rege al poeziei... ce din frunze ’ți doinește EM.