doinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOINÁR, doinari, s. m. (
Pop.) Doinaș. –
Doină +
suf. -ar.doinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doinár (
pop.)
s. m.,
pl. doináridoinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOINÁR, doinari, s. m. (
Pop.) Doinaș. —
Doină +
suf. -ar.