doinișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DOINIȘOÁRĂ,doinișoare, s. f. Dioniță. – Doină + suf. -ișoară.
doinișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) doinișoáră s. f., g.-d. art. doinișoárei; pl. doinișoáre
doinișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DOINIȘOÁRĂ,doinișoare, s. f. Doiniță. — Doină + suf. -ișoară.