dogărie - explicat in DEX

dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOGĂRÍE², (1) dogării, s. f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage. 2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. – Doagă + suf. -ărie.

dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOGĂRÍE¹ s. f. Meseria dogarului; butnărie. – Dogar + suf. -ie.

dogărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dogăríe f. Sud. Meseria de dogar. Atelieru dogaruluĭ. Mare cantitate de doage.

dogărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dogăríe s. f., art. dogăría, g.-d. art. dogăríei; (ateliere) pl. dogăríi, art. dogăríile

dogărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dogărie f. meseria dogarului.

dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOGĂRÍE¹ s. f. Meseria dogarului; butnărie. — Dogar + suf. -ie.

dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOGĂRIE², (1) dogării, s. f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage. 2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. — Doagă + suf. -ărie.