doftoroaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. (
Pop.)
1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice.
2. Soție de doctor (
1); femeie care practică medicina. –
Doftor +
suf. -oaie.doftoroaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doftoroáie (
pop.)
s. f.,
art. doftoroáia, g.-d. art. doftoroáiei; pl. doftoroáiedoftoroaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. (
Pop.)
1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice.
2. Soție de doctor (1); femeie care practică medicina. —
Doftor +
suf. -oaie.