dog - explicat in DEX

dog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOG, dogi, s. m. Câine de talie mare, masiv, cu botul lat și turtit. – Din fr. dogue, engl. dog.

dog (Dicționar de neologisme, 1986)
DOG s.m. Câine mare de pază (și de vânătoare), cu părul scurt și lins, cu urechile lăsate în jos și cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog].

dog (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOG s. m. câine mare de pază, puternic, cu părul scurt și lins, strălucitor, cu urechile drepte, ascuțite și cu botul și fruntea curbate. (< fr. dogue, engl. dog)

dog (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DOG (‹ engl.) s. m. Rasă de câini originară din Germania, cu talie foarte mare (peste 80 cm, 50-70 kg), cu cap expresiv; blană cu păr scurt, des, lins, strălucitor, poate fi albăstruie, arămie, neagră, tigrată sau arlechin (pătată); rezistent, rapid, fără agresivitate nativă, excelent pentru pază.

dog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dog s. m., pl. dogi

dog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOG, dogi, s. m. Rasă de câini de talie foarte mare, cu botul lat și turtit, cu părul scurt, des și lins. — Din fr. dogue, engl. dog.