dogit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOGÍT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊
Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite.
2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. –
V. dogi.dogit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOGÍT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊
Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite.
2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. —
V. dogi.