dogger - explicat in DEX

dogger (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÓGGER s. n. (Geol.) Epoca mijlocie a jurasicului. [Pr.: dogher] – Din fr., engl. dogger.

dogger (Dicționar de neologisme, 1986)
DÓGGER s.n. Epoca (seria) mijlocie a jurasicului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< engl., fr. dogger].

dogger (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÓGGER [-GHER] s. n. epoca mijlocie a jurasicului. (< engl., fr. dogger)

dogger (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DÓGGER, epoca mijlocie a Jurasicului, caracterizată prin amoniți, belemniți, lamelibranhiate, brahiopode și, din punct de vedere petrografic, prin roci calcaroase de culoare brună, oolitice și spatice, șisturi marnoase și argiloase.

dogger (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dógger (angl.) [pron. dógăr] s. n., art. dóggerul

dogger (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÓGGER s. n. (Geol.) Epoca mijlocie a jurasicului. [Pr.: dógăr] — Din fr., engl. dogger.