doge - explicat in DEX

doge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÓGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu. – Din it. doge.

doge (Dicționar de neologisme, 1986)
DÓGE s.m. Conducător (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova. [< it. doge].

doge (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÓGE s. m. titlu purtat de conducătorul vechilor republici italiene Veneția și Genova. (< it. doge)

doge (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dóge m. (it. doge, d. lat. dux, dŭcis, duce). Prezident de republică în vechea Veneție și Genovă.

doge (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DÓGE (‹ it.) s. m. Titlu purtat de conducătorul politic ales, pe viață, al republicilor italiene Veneția (între sec. 8 și 1797) și Genova (din 1339;: între 1528 și 1797, o dată la doi ani); persoană având acest titlu.

doge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dóge s. m., pl. dogi

doge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
doge m. primul magistrat în vechile republici, la Veneția și Genua.

doge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÓGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu. — Din it. doge.