dogmatic - explicat in DEX

dogmatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Persoană care susține și aplică dogmatismul; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

dogmatic (Dicționar de neologisme, 1986)
DOGMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogmă. 2. Care respectă cu strictețe dogmele. ♦ Mărginit, închistat în dogme. ♦ Necreator. // s.m. și f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].

dogmatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogmă. 2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare. ◊ mărginit, închistat în dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

dogmatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dogmátic, -ă adj. (vg.r dogmatikós). Relativ la dogme: teologie dogmatică. Care admite în filosofie adevărurĭ sigure: dogmaticiĭ se opun scepticilor. Fig. Sentențios: ton dogmatic. Știința tuturor dogmelor uneĭ religiunĭ. Adv. În mod dogmatic.

dogmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 3. S. m. și f. Adept al dogmatismului; dogmatist. – Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.

dogmatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; adj. f., (persoană) s. f. dogmátică, pl. dogmátice

dogmatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dogmatic a. 1. relativ la dogme: teologie dogmatică; 2. fig. deciziv: ton dogmatic.

dogmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOGMÁTIC, -Ă, dogmatici, -ce, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ține de dogme, privitor la dogme; care se sprijină pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a adevărurilor revelate ce se referă la Dumnezeu și la acțiunea sa; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. și f. Adept al dogmatismului; dogmatist. — Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.