dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOGĂRÍE2, (
1)
dogării, s. f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage.
2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. –
Doagă +
suf. -ărie.dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOGĂRÍE1 s. f. Meseria dogarului; butnărie. –
Dogar +
suf. -ie.dogărie (Dicționaru limbii românești, 1939)dogăríe f.
Sud. Meseria de dogar. Atelieru dogaruluĭ. Mare cantitate de doage.
dogărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dogăríe s. f.,
art. dogăría, g.-d. art. dogăríei; (ateliere)
pl. dogăríi, art. dogăríiledogărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dogărie f. meseria dogarului.
dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOGĂRÍE1 s. f. Meseria dogarului; butnărie. —
Dogar +
suf. -ie.dogărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOGĂRIE2, (
1)
dogării, s. f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage.
2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. —
Doagă +
suf. -ărie.