doctoriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOCTORÍȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [
Acc. și:
dóctoriță. –
Var.: (
pop.)
dóftoriță s. f.] –
Doctor +
suf. -iță.doctoriță (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÓCTORIȚĂ s. f. femeie medic. (< doctor /2/ + -iță)
doctoriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dóctoriță s. f.,
g.-d. art. dóctoriței; pl. dóctorițedoctoriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÓCTORIȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [
Acc. și:
doctoríță. —
Var.: (
pop.)
dóftoriță s. f.] —
Doctor + suf
-iță.