doctorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOCTORÁT, doctorate, s. n. Stagiu de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor (
2); examen final, de susținere a unei lucrări, dat pentru obținerea acestui titlu; titlu de doctor (
2) obținut în urma acestui examen. – Din
fr. doctorat.doctorat (Dicționar de neologisme, 1986)DOCTORÁT s.n. Formă de studii suprauniversitare, constând dintr-o serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate. ♦ Calificarea posesorului titlului de doctor (în științe); examen final de susținere a tezei pentru obținerea titlului de doctor. [< fr.
doctorat].
doctorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOCTORÁT s. n. formă de studii suprauniversitare constând dintr-o serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate; doctorantură. (< fr.
doctorat)
doctorat (Dicționaru limbii românești, 1939)* doctorát n., pl.
e (fr.
doctorat, d. mlat.
doctoratus). Gradu, titlu de doctor.
A lua, a trece doctoratu saŭ
a da doctoratu (adică examinu de doctorat), a lua titlu de doctor.
doctorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doctorát s. n.,
pl. doctorátedoctorat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)doctorat n.
1. cel mai înalt grad ce conferă o Facultate;
2. examenul de trecut spre a se face doctor.
doctorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOCTORÁT, doctorate, s. n. Stagiu de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor (
2); examen final, de susținere a unei lucrări, dat pentru obținerea acestui titlu; titlu de doctor (
2) obținut în urma acestui examen. — Din
fr. doctorat.