doctor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÓCTOR, doctori, s. m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane și animale; medic.
2. Titlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care are acest titlu.
3. (
Fam.) Persoană foarte pricepută într-un domeniu.
4. (
Bot.,
reg.; în forma
doftor) Arbust mediteraneean și tropical din care se extrage saburul
(Aloë vera). [
Var.: (
1, pop.)
dóftor s. m.] – Din
lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. Doktor.