doctoral - explicat in DEX

doctoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOCTORÁL, -Ă, doctorali, -e, adj. (Despre manifestările omului) Grav, solemn; pedant, afectat; încrezut, îngâmfat. – Din fr. doctoral.

doctoral (Dicționar de neologisme, 1986)
DOCTORÁL, -Ă adj. (Despre atitudini, ton) Afectat, pedant, încrezut. [Cf. fr. doctoral].

doctoral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOCTORÁL, -Ă adj. 1. de doctor. 2. (despre atitudini, ton) afectat, pedant, încrezut, solemn. (< fr. doctoral)

doctoral (Dicționaru limbii românești, 1939)
* doctorál, -ă adj. (fr. doctoral; it. dottorale). De doctor: aer doctoral. Fig. De o gravitate nepotrivită și ridiculă: Don Quijote ținea discursurĭ doctorale. Adv. În mod doctoral. V. profesoral.

doctoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
doctorál adj. m., pl. doctoráli; f. doctorálă, pl. doctorále

doctoral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
doctoral a. 1. relativ la un doctor; 2. fig. suficient, pedantesc: ton doctoral.

doctoral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOCTORÁL, -Ă, doctorali, -e, adj. (Despre manifestările omului) Grav, solemn; pedant, afectat; încrezut, îngâmfat. — Din fr. doctoral.