doctorand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOCTORÁND, -Ă, doctoranzi, -de, s. m. și
f. Persoană care își pregătește lucrarea de doctorat. – Din
germ. Doktorand.doctorand (Dicționar de neologisme, 1986)DOCTORÁND, -Ă s.m. și f. Persoană care studiază în vederea obținerii doctoratului. [< germ.
Doktorand].
doctorand (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOCTORÁND, -Ă s. m. f. cel care își pregătește doctoratul. (< germ.
Doktorand)
doctorand (Dicționaru limbii românești, 1939)* doctoránd, -ă s. (it.
dottorando, d.
dottorare, a face doctor; germ.
doktorand). Student în ultimu an în ainte de a lua doctoratu, aspirant la doctorat.
doctorand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doctoránd s. m.,
pl. doctoránzi; abr. drd.doctorand (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)doctorand m. aspirant la examenul de doctorat.
doctorand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOCTORÁND, -Ă, doctoranzi, -de, s. m. și
f. Persoană care își pregătește lucrarea de doctorat. — Din
germ. Doktorand.