doct - explicat in DEX

doct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Adesea ir.) Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus.

doct (Dicționar de neologisme, 1986)
DOCT, -Ă adj. (Uneori ironic) Învățat, savant, erudit. [Cf. fr. docte, lat. doctus].

doct (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOCT, -Ă adj. învățat, savant, erudit. (< fr. docte, lat. doctus)

doct (Dicționaru limbii românești, 1939)
* doct, -ă adj. (lat. doctus, d. docére, a învăța, a instrui. V. docent). Învățat, erudit: om doct, societate doctă.

doct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
doct adj. m., pl. docți; f. dóctă, pl. dócte

doct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
doct a. învățat.

doct (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOCT, -Ă, docți, -te, adj. Învățat, erudit, savant. — Din fr. docte, lat. doctus.