dizenterie - explicat in DEX

dizenterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIZENTERÍE, dizenterii, s. f. Boală infecțioasă contagioasă care se manifestă prin ulcerații intestinale, dureri abdominale violente și diaree cu sânge. – Din fr. dysenterie, lat. dysenteria.

dizenterie (Dicționar de neologisme, 1986)
DIZENTERÍE s.f. Boală infectocontagioasă, manifestată prin dureri, ulcerații pe intestine și diaree cu sânge. [Gen. -iei, var. dezinterie s.f. / < fr. dysentérie, cf. lat. dysenteria < gr. dys – greu, entera – viscere, măruntaie].

dizenterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIZENTERÍE s. f. boală infecțioasă manifestată prin dureri abdominale, tenesme, ulcerații pe intestine și diaree cu sânge. (< fr. dysentérie, lat. dysenteria)

dizenterie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dizenteríe V. disenterie.

dizenterie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DIZENTERÍE (‹ fr., lat.) s. f. Infecție acută, cu tendință de cronicizare, localizată în intestinul gros, provocată de germeni din grupul bacililor dizenteriei (d. bacilară) și caracterizată prin frecvente scaune diareice sanguinolente; pentru regiunile tropicale este caracteristică d. amfibiană, produsă de un parazit patogen (Amoeba disenteriae).

dizenterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dizenteríe (di-zen-/diz-en-) s. f., art. dizentería, g.-d. art. dizenteríei; pl. dizenteríi, art. dizenteríile

dizenterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIZENTERÍE, dizenterii, s. f. Boală infecțioasă contagioasă care se manifestă prin ulcerații intestinale, dureri abdominale violente și diaree cu sânge. — Din fr. dysenterie, lat. dysenteria.