dizenteric - explicat in DEX

dizenteric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.

dizenteric (Dicționar de neologisme, 1986)
DIZENTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dizenterie. [< fr. dysentérique].

dizenteric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIZENTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dizenterie. (< fr. dysentérique, lat. dysentericus)

dizenteric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dizentéric (di-zen-/diz-en-) adj. m., s. m., pl. dizentérici; adj. f., s. f. dizentérică, pl. dizentérice

dizenteric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. — Din fr. dysentérique, lat. dysentericus.