dizeur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIZEUR, dizeuri, s. m. Cântăreț de muzică ușoară. [
Pr.:
dizör] – Din
fr. diseur.dizeur (Dicționar de neologisme, 1986)DIZEUR s.m. Cântăreț de muzică ușoară. [Pron.
-zör. / < fr.
diseur].
dizeur (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIZEUR [DIZÖR]
s. m. cântăreț de muzică ușoară. (< fr.
diseur)
dizeur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dizeur (
înv.) [
pron. diz'ör]
(-zeur) s. m.,
pl. dizeuridizeur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIZEUR, dizeuri, s. m. (
Înv.) Cântăreț de muzică ușoară. [
Pr.:
dizör] — Din
fr. diseur.