dixtuor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIXTUÓR, dixtuoare, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [
Pr.:
-tu-or] – Din
fr. dixtuor.dixtuor (Dicționar de neologisme, 1986)DIXTUÓR s.n. Compoziție muzicală pentru zece părți concertante. ♦ Ansamblu format din zece interpreți. [Pron.
-tu-or. / < fr.
dixtuor].
dixtuor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIXTUÓR s. n. formație instrumentală alcătuită din zece interpreți. ◊ lucrare instrumentală de cameră pentru o asemenea formație. (< fr.
dixtuor)
dixtuor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dixtuór (-tu-or) s. n., pl.
dixtuóruridixtuor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIXTUÓR, dixtuoruri, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [
Pr.:
-tu-or. —
Pl. și:
dixtuoare.] — Din
fr. dixtuor.