diviniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVINIZÁ, divinizez vb. I.
Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi.
2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din
fr. diviniser.