diviniza - explicat in DEX

diviniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIVINIZÁ, divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.

diviniza (Dicționar de neologisme, 1986)
DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităților. [< fr. diviniser].

diviniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităților. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)

diviniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
divinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 divinizeáză

diviniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIVINIZÁ, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a idolatriza. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină; a deifica. — Din fr. diviniser.

divinizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
divinizà v. 1. a pune în rândul zeilor: Romanii divinizau pe toți împărații; 2. fig. a exalta peste măsură.