divinizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVINIZÁRE, divinizări, s. f. Faptul de
a diviniza. –
V. diviniza.divinizare (Dicționar de neologisme, 1986)DIVINIZÁRE s.f. Acțiunea de a diviniza și rezultatul ei; adorare. [<
diviniza].
divinizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)divinizáre s. f.,
g.-d. art. divinizắrii; pl. divinizắridivinizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIVINIZÁRE, divinizări, s. f. Faptul de
a diviniza. —
V. diviniza.