diviza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVIZÁ, divizez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦
Tranz. (
Spec.) A efectua o împărțire aritmetică. ♦
Tranz. (
Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de măsură.
2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din
fr. diviser.diviza (Dicționar de neologisme, 1986)DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (
Mat.) A face o împărțire; a împărți.
2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr.
diviser].
diviza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIVIZÁ vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr.
diviser)
diviza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)divizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
divizeázădiviza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIVIZÁ, divizez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦
Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦
Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură.
2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. — Din
fr. diviser.