distonie - explicat in DEX

distonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTONÍE, distonii, s. f. Dereglare funcțională a sistemului nervos vegetativ. – Din fr. dystonie.

distonie (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTONÍE s.f. (Med.) Anomalie în funcționarea organismului sau a vreunui organ. [Gen. -iei. / < fr. dystonie, cf. gr. dys – dificil, tonos – tonus].

distonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTONÍE s. f. dereglare a tonicității țesuturilor sau a tonusului nervos. (< fr. dystonie)

distonie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DISTONÍE (‹ fr. {i}; {s} dis- + gr. tonos „vigoare”) s. f. Dereglare a tonusului funcțional al sistemului nervos vegetativ, manifestată fie prin simpaticotonie, fie prin vagotonie, fie prin existența amândorura (amfotonie).

distonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distoníe s. f., art. distonía, g.-d. art. distoníei; pl. distoníi, art. distoníile

distonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTONÍE, distonii, s. f. Dereglare funcțională a sistemului nervos vegetativ. — Din fr. dystonie.