distonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTONÁRE, distonări, s. f. Acțiunea de
a distona și rezultatul ei. –
V. distona.distonare (Dicționar de neologisme, 1986)DISTONÁRE s.f. Intonare falsă a unui sunet. [<
distona].
distonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTONÁRE, distonări, s. f. Acțiunea de
a distona și rezultatul ei. —
V. distona.