distih (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din
fr. distique, lat. distichon.distih (Dicționar de neologisme, 1986)DISTÍH s.n. 1. (
În versificația antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită.
2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr.
distichos – care are două versuri].
distih (Dicționar de neologisme, 1986)DISTÍH, -Ă adj. (
Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte și de alta a unui ax. [< germ.
distich, cf. gr.
distichos – cu două rânduri].
distih (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTÍH1 s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr.
distique, gr.
distikhon)
distih (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTÍH2, -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte și de alta a unui ax. (< germ.
distich, gr.
distikhos)
distih (Dicționaru limbii românești, 1939)distíh n., pl.
urĭ (vgr.
distihos. V.
acro- și
cata-stih). Asociațiune de doŭă versurĭ (La Grecĭ și Romanĭ un exametru și un pentametru, ĭar azĭ de orĭ-ce fel).
distih (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!distíh (strofă de două versuri)
(dis-tih/di-stih) s. n.,
pl. distíhuridistih (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)distih n. reunire a două versuri (un exametru cu un pentametru) ce conțin un sens complet.
distih (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTÍH, distihuri, s. n. Unitate strofică alcătuită din două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și cu înțeles de sine stătător. — Din
fr. distique, lat. distichon.