distil (Dicționar de neologisme, 1986)DISTÍL s.n. Edificiu sau element arhitectonic a cărui fațadă are numai două coloane. [< fr.
distyle, cf. gr.
dis – doi,
stylos – coloană].
distil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTÍL, -Ă I.
adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la fațadă. II. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile. (< fr.
distyle)
distil (Dicționaru limbii românești, 1939)* dístil- V.
destil-.distil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!distíl (edificiu cu două coloane)
(dis-til/di-stil) s. n.,
pl. distíluri