distila - explicat in DEX

distila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTILÁ, distilez, vb. I. Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). – Din fr. distiller, lat. distillare.

distila (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTILÁ vb. I. tr. A transforma în vapori un lichid și a-l condensa după aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le conține. [P.i. -lez, 3,6 -lează. / < fr. distiller, it. distillare].

distila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTILÁ vb. tr. a efectua o distilare. (< fr. distiller, lat. distillare)

distila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distilá (a ~) vb., ind. prez. 3 distileáză

distilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
distilà v. 1. a separa prin mijlocul căldurei părțile volatile ale unei substanțe: alcoolul se obține distilând vinul, grânele etc.; 2. a face să curgă încet: bradul distilează terebentina; 3. fig. a răspândi: a distila otravă.

distila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTILÁ, distilez, vb. I. Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). — Din fr. distiller, lat. distillare.