disten (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTÉN s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albăstruie sau gălbuie și cu luciu sidefiu. – Din
fr. disthène.disten (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTÉN s. n. silicat natural de aluminiu, în rocile metamorfice; cianit. (< fr.
disthène)
disten (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DISTÉN (‹
fr. {i}; {s}
gr. sthenos „forță”)
s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albastră, verde sau galbenă, transparent până la translucid, cu luciu sticlos sau sidefos. Se formează în șisturi cristaline rezultate din metamorfozarea rocilor bogate în alumină, la mari adâncimi în scoarța Pământului. Utilizat ca piatră semiprețioasă, în
ind. ceramicii, la fabricarea unor produse refractare de calitate superioară.
Sin. cianit.disten (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distén s. n.disten (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTÉN s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albăstruie sau gălbuie și cu luciu sidefiu, utilizat ca piatră semiprețioasă. — Din
fr. disthène.