dispensare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de
a (se) dispensa. –
V. dispensa.dispensare (Dicționar de neologisme, 1986)DISPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispensa. [<
dispensa].
dispensare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dispensáre s. f.,
g.-d. art. dispensắrii; pl. dispensắridispensare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de
a (se) dispensa. —
V. dispensa.