dispensator - explicat in DEX

dispensator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPENSATÓR, -OÁRE, dispensatori, -oare, adj. (Rar) Care distribuie, care dă fiecăruia partea sa. – Din fr. dispensateur, lat. dispensator, -oris.

dispensator (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPENSATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care distribuie, care dă fiecăruia partea sa. [Cf. fr. dispensateur].

dispensator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISPENSATÓR, -OÁRE adj. care distribuie, care dă fiecăruia partea sa. (< fr. dispensateur)

dispensator (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dispensator, -oáre adj. Care distribue, care acordă.

dispensator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dispensatór (rar) adj. m., pl. dispensatóri; f. sg. și pl. dispensatoáre

dispensator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dispensator m. cel ce distribuie.

dispensator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPENSATÓR, -OÁRE, dispensatori, -oare, adj. (Rar) Care distribuie, care dă fiecăruia partea sa. — Din fr. dispensateur, lat. dispensator, -oris.