dispensabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPENSÁBIL, -Ă, dispensabili, -e, adj. De care cineva se poate dispensa; pentru care se poate acorda o dispensă. – Din
fr. dispensable.dispensabil (Dicționar de neologisme, 1986)DISPENSÁBIL, -Ă adj. De care te poți dispensa, lipsi. [Cf. fr.
dispensable].
dispensabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPENSÁBIL, -Ă adj. pentru care se poate acorda o dispensă. (< fr.
dispensable)
dispensabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dispensábil adj. m.,
pl. dispensábili; f. dispensábilă, pl. dispensábiledispensabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPENSÁBIL, -Ă, dispensabili, -e, adj. De care cineva se poate dispensa; pentru care se poate acorda o dispensă. — Din
fr. dispensable.