dispensa - explicat in DEX

dispensa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

dispensa (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].

dispensa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISPENSÁ vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)

dispensa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dispensá (a ~) vb., ind. prez. 3 dispenseáză

dispensa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. — Din fr. dispenser, lat. dispensare.

dispensà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dispensà v. 1. a distribui, a împărți: providența dispensează bunurile și relele; 2. a scuti de ceva: te dispensez de a mai veni; 3. a se abține.