dispecerat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPECERÁT, dispecerate, s. n. Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul. – Din
dispecer.dispecerat (Dicționar de neologisme, 1986)DISPECERÁT s.n. Birou, serviciu unic care supraveghează mersul producției într-o întreprindere, mersul trenurilor etc. [<
dispecer +
-at, după engl.
dispatching].
dispecerat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPECERÁT s. n. birou, serviciu al dispecerilor. (după engl.
dispatching)
dispecerat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dispecerát s. n.,
pl. dispecerátedispecerat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPECERÁT, dispecerate, s. n. Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul. — Din
dispecer.