disloca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISLOCÁ, dislóc, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) mișca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦
Refl. (Despre straturi geologice) A-și modifica poziția inițială (orizontală). ♦
Tranz. și
refl. (
Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulații. ♦
Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦
Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multor cuvinte. – Din
fr. disloquer, lat. dislocare.disloca (Dicționar de neologisme, 1986)DISLOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta. ♦ A scoate sau a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ♦ (
Mil.) A (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ♦
refl. (
Despre terenuri) A se deplasa. [P.i.
dislóc, 3,6
-că. / cf. it.
dislocare, fr.
disloquer].
disloca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISLOCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg. ◊ (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ◊ (despre trupe) a (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ◊ a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acțiunea mișcărilor tectonice. (< fr.
disloquer, lat.
dislocare)
disloca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dislocá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dislócă; conj. prez. 3
să dislócedislocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dislocà v.
1. a scoate din loc:
a disloca un braț, o mașină; 2. a dezorganiza:
a disloca o armată.disloca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISLOCÁ, dislóc, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) mișca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦
Refl. (Despre strate geologice) A-și modifica poziția inițială (orizontală). ♦
Tranz. și
refl. (
Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulații. ♦
Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦
Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau mai multor cuvinte. — Din
fr. disloquer, lat. dislocare.