dislocare - explicat in DEX

dislocare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISLOCÁRE, dislocări, s. f. Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. – V. disloca.

dislocare (Dicționar de neologisme, 1986)
DISLOCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. ♦ Ruptură produsă în scoarța terestră de către forțele tectonice, prezentând o deplasare a elementelor geologice respective. ♦ Separare a doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. [< disloca].

dislocare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dislocáre s. f., g.-d. art. dislocắrii; pl. dislocắri

dislocare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISLOCÁRE, dislocări, s. f. Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. — V. disloca.