discuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCUTÁ, discút, vb. I.
1. Intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa.
2. Tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv de muncă. – Din
fr. discuter.discuta (Dicționar de neologisme, 1986)DISCUTÁ vb. I. tr., intr. 1. A vorbi, a dezbate (asupra unei chestiuni etc.); a conversa; a analiza.
2. A vorbi în contradictoriu cu cineva. [P.i.
discút. / < fr.
discuter, cf. lat.
discutere].
discuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCUTÁ vb. I. intr. a sta de vorbă; a conversa. II. tr. a analiza, a dezbate. (< fr.
discuter)
discuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discutá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
discútădiscutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)discutà v. a cerceta o desbatere, o chestiune, a considera pro și contra.
discuta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCUTÁ, discút, vb. I.
1. Intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa.
2. Tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv. — Din
fr. discuter.