discursiv - explicat in DEX

discursiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raționament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus.

discursiv (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCURSÍV, -Ă adj. Care trece de la o idee la alta prin raționament. ♦ Care ține de o controversă, de o discuție. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [Cf. fr. discursif, it. discorsivo].

discursiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus)

discursiv (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DISCURSÍV, -Ă (‹ fr., lat. m.) adj. (FILOZ., despre un procedeu de cunoaștere sau o formă de gândire) Care se realizează pe o cale indirectă, atingându-și scopul prin folosirea unor operații parțiale, respectiv prin parcurgerea unor etape intermediare; în care ceva este cunoscut prin altceva (ex. raționamentul, demonstrația sunt procedee de cunoaștere și forme de gândire p.).

discursiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discursív (deductiv) adj. m., pl. discursívi; f. discursívă, pl. discursíve

discursiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
discursiv a. care trage prin raționament o propozițiune dintr’alta.

discursiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care se realizează prin trecere logică de la premise la concluzie prin mai multe etape intermediare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus.