discutabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCUTÁBIL, -Ă, discutabili, -e, adj. Care poate fi discutat; neconvingător, îndoielnic. – Din
fr. discutable.discutabil (Dicționar de neologisme, 1986)DISCUTÁBIL, -Ă adj. Care se (mai) poate discuta; contestabil, îndoielnic. [Cf. fr.
discutable].
discutabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCUTÁBIL, -Ă adj. 1. care se (mai) poate discuta. 2. contestabil, îndoielnic. (< fr.
discutable)
discutabil (Dicționaru limbii românești, 1939)* discutábil, -ă adj. (fr.
discutable). Care se poate discuta, care nu poate fi admis fără cercetare:
teoriile acestuĭ scriitor îs foarte discutabile.discutabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discutábil adj. m.,
pl. discutábili; f. discutábilă, pl. discutábilediscutabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)discutabil a. ce poate fi discutat.
discutabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCUTÁBIL, -Ă, discutabili, -e, adj. Care poate fi discutat; neconvingător, îndoielnic. — Din
fr. discutable.