discursivitate - explicat in DEX

discursivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCURSIVITÁTE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.: însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.

discursivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCURSIVITÁTE s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ♦ (Rar) Întindere, extindere exagerată (în vorbire, în stil). [Cf. fr. discursivité, it. discorsività].

discursivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCURSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ◊ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivité)

discursivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discursivitáte s. f., g.-d. art. discursivitắții

discursivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCURSIVITÁTE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.