direcțional - explicat in DEX

direcțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionnel.

direcțional (Dicționar de neologisme, 1986)
DIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care arată direcția. ♦ (Despre antene) Care emite într-o singură direcție. [Pron. -ți-o. / cf. fr. directionnel].

direcțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel)

direcțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
direcționál (-ți-o-) adj. m., pl. direcționáli; f. direcționálă, pl. direcționále

direcțional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. directionnel.