direcționa - explicat in DEX

direcționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIRECȚIONÁ, direcționéz, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionner.

direcționa (Dicționar de neologisme, 1986)
DIRECȚIONÁ vb. I. tr. A imprima o anumită direcție; a orienta. [Pron. -ți-o-. / < direcție + -ona].

direcționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIRECȚIONÁ vb. tr. a imprima o anumită direcție; a orienta într-un anumit sens. (< fr. directionner)

direcționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*direcționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 direcționeáză

direcționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIRECȚIONÁ, direcționéz, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. directionner.