direcțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. directionnel.direcțional (Dicționar de neologisme, 1986)DIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care arată direcția. ♦ (
Despre antene) Care emite într-o singură direcție. [Pron.
-ți-o. / cf. fr.
directionnel].
direcțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr.
directionnel)
direcțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)direcționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. direcționáli; f. direcționálă, pl. direcționáledirecțional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. directionnel.