dințișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DINȚIȘÓR,dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte. – Dinte + suf. -ișor.
dințișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dințișór s. m., pl. dințișóri
dințișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DINȚIȘÓR,dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte.— Dinte + suf. -ișor.