dinadins - explicat in DEX

dinadins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DINADÍNS adv. Cu un anumit scop, în mod conștient; intenționat, înadins. ◊ Cu dinadins(ul) = în mod expres, în special. Cu tot dinadinsul = a) cu toată stăruința, cu orice preț; b) cu adevărat, în adevăr. – De⁴ + înadins.

dinadins (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dinadíns (di-na-/din-a-) adv.

dinadins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DINADÍNS adv. Cu un anumit scop, în mod conștient; intenționat, înadins. ◊ Cu dinadins(ul) = în mod expres, în special. Cu tot dinadinsul = a) cu toată stăruința, cu orice preț; b) cu adevărat, în adevăr. — De⁴ + înadins.