dimprejurul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIMPREJÚRUL prep. Din jurul, din vecinătatea (unei ființe sau unui lucru). –
De4 +
împrejurul.dimprejurul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dimprejúrul prep. (~ lui)dimprejurul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIMPREJÚRUL prep. Din jurul, din apropierea (unei ființe sau unui lucru). —
De4 + împrejurul.