din (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)din prep. exprimă punctul originar:
1. în spațiu:
din oraș, din afară; 2. în timp:
dinainte, din copilărie; 3. partitiv:
unul din tovarășii săi; 4. cauzal:
a murit din facere; 5. instrumental:
a da din umeri. [Contras din
de în].
din (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIN prep. I. (Cu sens local)
1. (Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva, unde se întâmplă ceva)
Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arată punctul de plecare)
A ieșit din casă. ♦ (În corelație cu
prep. „în”, arată succesiunea în spațiu de la un loc la altul de același fel)
Sărea din piatră în piatră. 3. (Introduce un complement sau un atribut care arată originea, proveniența)
Medicament extras din plante. ◊
Din jos de... = mai jos de...; dincolo de...
Din sus de... = mai sus de...
II. (Cu sens temporal)
1. (Introduce un complement care arată momentul existenței, timpul când se petrece o acțiune)
Îl striga din mers. 2. (Introduce un complement care indică punctul de plecare în timp)
Din tinerețe. III. (Cu sens partitiv) Dintre.
Într-una din zile. IV. (Introduce un complement de cauză)
A greșit din neglijență. V. (Introduce un complement de mod)
Povestește din amintire. VI. (Introduce un complement instrumental)
Bate din palme. VII. (Construcția prepozițională indică materia din care este făcut un lucru)
Mămăligă din făină necernută. VIII. (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri, al unei schimbări)
Ei fac din noapte zi. IX. (
Pop.; introduce un complement de relație) În ce privește, în privința.
Din glume îi întrece pe toți. –
De4 +
în.din (Dicționaru limbii românești, 1939)din prep. (
de și
in. V.
pin, prin). Arată: 1) originea, proveniența, locu de unde:
ĭes din casă din oraș, din țară; a pica din pom, din cer. 2) timpu de cînd:
din zi în zi, din ceas în ceas, din copilărie, din tinereță, din născare. Din capul loculuĭ,
chear de la'nceput. 3) lucru saŭ materia din care e făcut ceva: e făcut din bucățĭ, din lemm, din fer.
4) modu cum e făcut ceva: a lucra din topor
(grosolan), a desemna din peniță, a învăța o limbă din practică, din auzite, din citite; cunosc din vedere, prind din zbor, din fugă.
5) cauza: a lucra din ambițiune, a muri din beție;
din păcate, din nenorocire, după ce e sărac, maĭ este și bețiv. 6) instrumentu:
a da din cap, din mînĭ, din umerĭ, din coadă; a cînta din fluĭer, din pian, a scrîșni din dințĭ, a sorbi din ochĭ, a vorbi din inimă, din memorie. 7) un înțeles (ca un genitiv) partitiv:
unu din eĭ, o parte din casă (a caseĭ), a scurta din drum (o parte a drumului). 8) privința, relațiunea:
a sta bine din parale, din grîŭ, din tunurĭ (din partea paralelor, grîuluĭ, tunurilor),
s’a oprit din băut (nu maĭ bea).
Din colo, din direcțiunea aceĭa (deosebit de
dincolo 1).
Pe din afară, pe din ăuntru, pe din față, pe din dos, pe afară,
fig. pe de rost (din memorie), pin ăuntru, pin față, pin dos.
Din afară (după fr.
du dehors), barb. îld.
de afară. – În vest
dîn, ca
pîn față de
pin (V.
pin, pintre). Vechi și
den. V.
dintru.din (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIN prep. I. (Cu sens local)
1. (Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva, unde se întâmplă ceva)
Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arată punctul de plecare)
A ieșit din casă. ♦ (În corelație cu
prep. „în”, arată succesiunea în spațiu de la un loc la altul de același fel)
Sărea din piatră în piatră. 3. (Introduce un complement sau un atribut care arată originea, proveniența)
Medicament extras din plante. ◊ Din jos de... = mai jos de...; dincolo de...
Din sus de... = mai sus de...
II. (Cu sens temporal)
1. (Introduce un complement care arată momentul existenței, timpul când se petrece o acțiune)
Îl striga din mers. 2. (Introduce un complement care indică punctul de plecare în timp)
Din tinerețe. III (Cu sens partitiv) Dintre.
Într-una din zile. IV. (Introduce un complement de cauză)
A greșit din neglijență. V. (Introduce un complement de mod)
Povestește din amintire. VI. (Introduce un complement instrumental)
Bate din palme. VII. (Construcția prepozițională indică materia din care este făcut un lucru)
Mămăligă din făină necernută. VIII. (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri, al unei schimbări)
Ei fac din noapte zi. IX. (
Pop.; introduce un complement de relație) În ce privește, în privința.
Din glume îi întrece pe toți. —
De4 +
în.